Cum era să pierd lupta cu kilogramele..
Vreau să încep această postare prin a vă spune că îmi pare foarte rău că nu am mai postat nimic de mult timp, însă am trecut printr-o perioadă destul de dificilă, care m-a făcut să renunț pentru un timp la dieta mea sănătoasă, lucru care și-a lăsat puțin amprenta și asupra fizicului meu. Totul a început după perioada sărbătorilor de Paște, când mi-am "permis" să mănânc și câteva alimente interzise. De fapt, nu doar câteva. Imediat după ce a trecut această perioadă, mi-a fost extrem de frică să mă urc pe cântar. Însă, atunci când am făcut-o, nu am observat absolut nici o modificare, aveam aceeași greutate de 42 kg. Când am văzut toate acestea, în capul meu era clar că pot mânca orice fără să mă îngraș. Și asta am făcut. Însă, corpul meu a fost mai deștept decât mine, încât a reușit să mă păcălească. M-a indus în eroare inițial, dându-mi impresia că nu o să mă mai îngraș, "încurajându-mă" să mănânc multe alimente ce nu aduc nici un beneficiu. Când îmi aduc aminte, realizez că mâncam compulsiv, din toate, eram frustrată din cauza faptului că nu mai mâncasem toate acele prostii de atâta timp. Cantitatea de mâncare nesănătoasă pe care o mâncam era extrem de mare, enormă, mâncam până simțeam că nu mai încape nimic în mine. Și tot așa, am început să mă îngraș, să oscilez și tot așa. Ajunsesem la un moment dat să nu mai mănânc mâncare absolut deloc, îmi făceam doar dulciuri, cu tărâțe și îndulcitor, da, sunt foarte ok, însă eu începeam să pun în ele și ciocolată, fructe uscate, nucă de cocos, budincă și altele, din care mâncam și în timp ce găteam, iar rezultatul bineînțeles că nu mai era atât de în regulă precum părea inițial. Vedeam că mă îngraș pe zi ce trece dar îmi pierdusem Ambiția, nu mă puteam oprii. Aveam momente în care mă gândeam să mănânc absolut tot ce poftesc și apoi să îmi provoc vomă și recunosc, am făcut și asta. M-a ajutat să mă mențin această metodă "murdară" o perioadă, după care, nu a mai funcționat. Da, am avut o perioadă de bulimie. Eram și mai frustrată acum, nu știam ce să mai fac, nu îmi mai găseam ambiția. Începusem să mănânc chiar și produse de patiserie din comerț despre care mi-am exprimat clar părerea, că nu conțin ABSOLUT NIMIC BUN ! În toată această perioadă am ajuns de la 42 de kg la 49. Știu, nu e enorm, ținând cont că am plecat de la 65 kg. Dar oricum nu mă mai simțeam bine în corpul meu, eram dezamăgită și din ce în ce mai frustrată, dar nu mai aveam Ambiția să revin la stilul meu de viață sănătos. Țineam dieta 2 zile, slăbeam 1kg-1kg jumate și renunțam. Acum o săptămână jumate am zis că nu se mai poate, că devin propriul meu Dușman și mă autodistrug în acest mod. Acum am o săptămână de când am reînceput dieta, rezultatele nu mai sunt spectaculoase dar se văd. În prezent am 46 de kg, greutate ideală pentru Înălțimea mea, însă nu mă simt încă perfect în pielea mea. Din păcate de sport la sală nu am timp, așa că fac acasă cât pot, merg pe jos și mai nou am făcut și câteva ședințe de electrostimulare. Rezultatele pot spune că se văd, corpul meu e mult mai tonifiat și am mai pierdut în cm. Am din nou un stil de viață corect și sănătos, sunt mândră de mine că mi-am regăsit ambiția. Vreau să reajung la 42 de kg, însă am nevoie de susținerea voastră! Dacă ați trecut prin asemenea experiențe mi le puteți împărtăși într-un comentariu sau printr-un mesaj. Vă mulțumesc că ați citit toate astea și nu vă pierdeți niciodată Ambiția! Vă pup și voi posta curând din nou !💋👍
Postări
9 comentarii:
42 de kg si inca mai vrei sa slabesti??? nu te supara, dar cati ani ai de ai o asemenea gandire??? tu ai o problema de ordin psihologic si nu cu kilogramele. nu ti-o spun cu rautate...
42 de kg am avut in momentul in care finalizasem procesul de slabire, daca citesti atent. Si este o greutate ok la inaltimea mea, nu sunt nici de cum subponderala. Nu am spus niciodata ca vrea sa slabescsub 42 de kg, chiar am mentionat clar ca am reusit sa ma ingras 7 kg in 2 luni si doar vreau sa revin la greutatea pe care o aveam inainte. Nu m-a deranjat comentariul tau, insa nu cred ca este cazul sa imi spui ca am o problema de ordin psihologic, cu atat mai mult cat nu ma cunosti personal.
whatever. problema sigur ai
Episoadele de bulimie, mancatul compulsiv, sunt incadrate la eating disorders, asa ca sper sa nu te superi dar ceva probleme sunt
Nu neg faptul ca am avut cateva probleme de ordin psihologic in acea perioada, dar toate acestea din cauza frustrarii acumulate intr-o perioada de mai bine de 1 an in care am mancat 100% clean ! Insa eu sunt fericita ca am reusit sa trec de acestea fara ajutorul cuiva si ca mi-am regasit ambitia. Nu am scris aceasta postare pentru a primi atatea critici, ci mai de graba as fi avut nevoie de incurajari, nu sa slabesc, ci sa imi mentin stilul de viata sanatos!
Felicitari ca ai reusit sa reintri in ritm, sa nu te lasii!! Desi conteaza foarte mult de fiecare organism, adevarul e ca toata viata cam trebuie sa mancam cumpatat si sa ne permitem niste rasfaturi doar odata pe saptamana. Si eu am aceasi problema, la 1,67m ai mei am ajuns cu dukanul de la 55 la 48 si asa de binee ma simteam! dar cum am intrat in conso mi=am permis foarte multe si am pus la loc chiar ajunsesem la 58 :o acum am 55 dar nu mai pot nicicum sa reiau dukanul, am inceput un detox si imi adun forte si motivatia necesare sa tin din nou.
Te felicit, este cu adevarat o realizare si crede-ma, stiu prin ce ai trecut! Sa dam vina doar pe o perioada mai proasta si sa ne mentinem ambitia, pentru ca, sanatatea si fericirea noastra depinde mult de asta. Stiu ca, atunci cand incepem sa ne mai permitem cate un mic rasfat, este foarte greu sa ne rezumam doar la putin, dar sunt convinsa ca vei reusi sa ajungi la greutatea la care sa te simti cel mai bine in pielea ta. Sa avem multa bafta si iti multumesc foarte mult pentru acest mesaj!
Ma regasesc in situatia ta! Intr-un an de zile am slabit peste 15 kilograme, si m-am mentinut o perioada de timp. Ca si tine, mi-am pierdut ambitia pe drum, am inceput sa mananc din ce in ce mai multe lucruri de la care m-am abtinut, si...m-am ingrasat aproape tot la loc. Acum am inceput sa am din nou grija de silueta mea. Asa am ajuns si sa-ti descopar blogul, cu minunate retete, si imi parea rau cand am vazut ca nu mai postezi. Eu te incurajez din suflet si sper sa revii la greutatea dorita! Meritam sa ne simtim bine in pielea noastra! Te pup.
Alina, iti multumesc enorm pentru cuvintele minunate pe care mi le-ai scris, vreau sa iti spun ca incurajarile inseamna mult pentru mine ! Stiu prin ce treci, cum spuneam si mai sus, e frustrant cateodata cand ii vedem pe altii ca isi pot "permite" sa manance orice. Dar trebuie sa fim puternice, pentru ca, asa cum ai spus si tu, meritam sa ne simtim bine in pielea noastra! Si cu siguranta satisfactia e mult mai mare cand incapi intr-o pereche de pantaloni cu cateva masuri mai mici decat atunci cand mananci niste ciocolata ! Sunt covinsa ca vei reveni la greutatea ta ideala, iti doresc mult succes in tot ceea ce faci. Te pup
Trimiteți un comentariu